joi, 29 octombrie 2009

Smerenia



A fi smerit inseamna a te simti umil si mic fata de Dumnezeu, in acea legatura personala cu Tatal Ceresc, pe care crestinul o simte din ce in ce mai puternic, pe masura cresterii sale duhovnicesti.

De asemenea, se poate vorbi de smerenia din sanul Adunarii, in care aceasta trebuie sa reprezinte baza partasiei dintre frati, intrucat oricand neputintele unora din Adunare pot declansa disensiuni, lucru pe care satan il urmareste cu precadere cand este vorba de Adunarea lui Cristos. De aceea, in Epistola lui Iacov 4;10-11 se spune: "Smeriti-va inaintea Domnului, si El va va inalta. Nu va vorbiti de rau unii pe altii, fratilor! Cine vorbeste de rau pe un frate, sau judeca pe fratele sau, vorbeste de rau Legea sau judeca Legea. Si daca judeci Legea, nu esti implinitor al Legii, ci judecator".

Pentru a putea ajunge la smerenie este nevoie de punerea in practica de zi cu zi a celor descrise la 1Corinteni 13;4-7:

"Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. "