Mi título contenido de la página

joi, 15 aprilie 2010

Frica





Cuvantul lui Dumnezeu spune:

Proverbe 9;10: "Inceputul intelepciunii este frica de Domnul; si stiinta sfintilor, este priceperea."
Din acest verset se poate observa ca Scriptura acorda intaietate intelepciunii duhovnicesti, despre care vorbeste si apostolul Pavel in Intaia Epistola catre Corinteni, intelepciune pe care crestinul o primeste prin puterea cereasca, o data cu darul credintei: 1Corinteni 2;4-8: "Si invatatura si propovaduirea mea nu stateau in vorbirile induplecatoare ale intelepciunii, ci intr-o dovada data de Duhul si de putere, pentru ca credinta voastra sa fie intemeiata nu pe intelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. Totusi ceea ce propovaduim noi printre cei desavarsiti, este o inţelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntasilor veacului acestuia, care vor fi nimiciti. Noi propovaduim intelepciunea lui Dumnezeu, cea tainica si tinuta ascunsa, pe care o randuise Dumnezeu, spre slava noastra, mai inainte de veci, si pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntasii veacului acestuia; caci, daca ar fi cunoscut-o, n-ar fi rastignit pe Domnul slavei."

Darul credintei aduce cu sine intelepciunea duhovniceasca, cea care deschide mintea crestinului si in mod implicit, declanseaza frica de Domnul. Prin urmare, frica de Domnul reprezinta doar "inceputul intelepciunii" duhovnicesti, crestinul suferindtransformari la nivel de cunoastere biblica, de traire sufleteasca si de practica duhovniceasca, avansand astfel spre etapa de hrana tare. Este vorba de un proces continuu de crestere pe Calea credintei, trecandu-se de la starea de rob la starea de fiu al lui Dumnezeu:

Romani 8;14: "Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu."

marți, 13 aprilie 2010

Materia




Despre materie se poate spune ca este trecatoare, supusa stricaciunii. Nu exista motive justificate pentru a considera materia ca fiind sfanta din moment ce aceasta este efemera si mai ales este lipsita de viata. Orice lucru material dupa un timp piere. Acelasi fenomen este valabil si in ceea ce il priveste pe om.

Cu totii stim ca omul s-a nascut in pacat. Astfel, in Evanghelia lui Ioan, Mantuitorul Cristos spune:

Ioan 18;36: "Imparatia Mea nu este din lumea aceasta", a raspuns Isus. "Daca ar fi Imparatia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca sa nu fiu dat in mainile Iudeilor; dar acum, Imparatia Mea nu este de aici."

In acest sens, un alt episod elocvent se regaseste in Evanghelia lui Matei: Matei 4;8-9: "Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte inalt, I-a aratat toate imparatiile lumii si stralucirea lor, si I-a zis: 

"Toate aceste lucruri Ti le voi da Tie, daca Te vei arunca cu fata la pamant si Te vei inchina mie." In mod legitim se pot ridica mai multe intrebari, precum: Cui apartin toate aceste imparatii si stralucirea lor?! Cine este stapanul materiei?!

Pe de alta parte, Iisus spune: Matei 14;30: "...vine printul lumii acesteia si el nu are nimic in Mine."

Este limpede ca un print nu poate domni peste o imparatie care nu exista, iar aceasta imparatie, la randul ei, trebuie sa cuprinda tot ceea ce vietuieste in ea.