miercuri, 14 decembrie 2011

Formulele de politete

Domnule, Doamna, Sarut mana, Va rog, Va multumesc, Dumneavoastra, Domnia Voastra, Inalt Prea Sfintia Sa, Domnule Parinte, etc.

In mod obisnuit, in sistemul de relationare si socializare dintre oameni folosirea formulelor de politete reprezinta o normalitate indiferent de mediul social in care se interactioneaza: familial, institutional, religios, etc. Toate aceste formule de adresare si reguli de politete care au la baza “un cod” al bunelor maniere inventate si instituite de om si societate de-a lungul istoriei omenirii, trebuie atent analizate daca au suport biblic si daca se afla in concordanta cu ceea ce ne invata si indruma Cuvantul lui Dumnezeu.


Astfel, versetele si reperele biblice constituie singurul mijloc de a descoperi care este invatatura adevarata transmisa de Dumnezeu si de asemenea de a afla cum este corect sa ne raportam intr-o relationare: respectand ceea ce ne-a invatat Dumnezeu sau ceea ce a instituit omul.

Cel mai important aspect si in acelasi timp punctul de referinta in aceasta analiza consta in alegerea gresita a modului de adresare, respectiv a pronumelui personal de politete (persoana a III-a), in orice fel de situatie de relationare cu scopul de a se evidentia diferenta de varsta, de sex sau de rang social (cei tineri fata de cei in varsta, barbatii fata de femei, cei nevoiasi fata de cei instariti, etc.) La prima vedere, respectarea acestor practici demult impamantenite nu ar parea absolut deloc anormala.

In cadrul relationarii om-Dumnezeu sau a relationarii dintre oameni, nu exista nici un verset biblic in care exprimarea sa se realizeze la persoana a III-a. Mai mult decat atat, Fiul lui Dumnezeu I se adreseaza Tatalui folosind numai persoana a II-a.

1. Relationarea Iisus Cristos (Fiul) – Dumnezeu (Tatal):
“Şi Iisus a ridicat ochii în sus, şi a zis: Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Ştiam că totdeauna asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis." (Ioan 11;41-42)

2. Relationarea om - Dumnezeu:
"Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: "Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vină împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ." (Matei 6;9-10)

3. Relationarea om – om:
La fel ca si in relationarea dintre om si Dumnezeu si in cazul relationarii dintre oameni, versetele biblice sunt cat se poate de clare si contin adresari exprimate numai la persoana II-a.



4. Relationarea fata de conducatorii lumii / conducatorii religiosi:
Un alt aspect important care nu trebuie omis il reprezinta folosirea a tot felul de titulaturi si ranguri mai mult sau mai putin somptuoase in scopul autoproclamarii sau instituirii intr-o anumita pozitie sau ramura sociala (politica, religioasa, institutionala). In acest sens, Cuvantul lui Dumnezeu este cat se poate de transant:


"Şi "Parinte" să nu numiţi pe nimeni pe pământ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri." (Matei 23;9)

“…totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Iisus Cristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi.” (1 Corinteni 8;6)

"Iisus le-a zis: "Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu." (Luca 16;15)


5. Relationarea barbat - femeie:
Un ultim aspect, insa nu cel din urma, vizeaza inchinarea fortata in modul de adresare al barbatului fata de femeie. Mai exact, este vorba de folosirea salutului “sarut mana / sarut mainile... “  o forma de inchinare, eronat inteleasa si in totala neconcordanta cu ceea ce ne invata Cuvantul lui Dumnezeu. Din punct de vedere biblic, barbatul a fost numit de Dumnezeu conducatorul sau capul femeii in acelasi fel in care Cristos este capul barbatului:
"Dar vreau să ştiţi că Cristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Cristos." (1 Corinteni 11;3)

In aceasta ordine de idei, adresarea barbatului catre femeie, indiferent de contextul social, prin formula de salut “sarut mana / sarut mainile... “ contravine in mod clar invataturilor biblice.

Mai mult decat atat, aceasta formula de salut devine excesiva in momentul in care se trece de la stadiul de teorie la punerea in practica, prin sarutarea mainii femeii si, in mod penibil, a mainii conducatorilor religiosi, in totala discrepanta cu versetele Scripturii care descriu in mod diferit aceasta ierarhie a respectului si mai ales accentueaza valoarea si superioritatea barbatului fata de femeie. Din punct de vedere uman, acest respect fals evidentiaza de partea celui caruia i se face inchinarea, aspecte negative precum: mandrie, fatarnicie, inversare a valorilor, inchinare falsa si alte lucruri asemanatoare cu acestea.

“...ca Sara, care asculta pe Avraam, şi-l numea "domnul ei". Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva." (1 Petru 3;6)

“Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere. Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii. Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruie cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie.” (1 Timotei 2;11-15)

In Adevar, este oare drept sa relationam cu oamenii prin formulele de adresare: Domnule..., Doamna..., Va rog..., Va multumesc..., Dumneavoastra..., Domnia Voastra..., Sarut mana..., Domnule Parinte..., in timp ce fata de Divinitate ne adresam numai cu formele corespunzatoare persoanei a II-a Tau, Ta, Tine, Tie, Esti ?!

In esenta, toate aceste formule de adresare denota inversarea valorilor lasate de Dumnezeu, inchinarea devenind asa cum o arata versetul de mai jos:
“...căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.” (Romani 1;25)



Reacții: