Mi título contenido de la página

sâmbătă, 13 octombrie 2012

Mos Craciun - idolul minciunii




Chiar daca in esenta sarbatorile de iarna nu isi au originea in Cuvantul Scripturii, totusi, acestea sunt consimtite si serbate de intreaga lume asa-zis crestina. Astfel, de la mic la mare, de la bogat la sarac, oamenii sunt invaluiti de o putere magica care ii acapareaza intru totul si ii transforma in sclavii acestor false celebrari.
Nu mai este demult un mister faptul ca sarbatoarea craciunului reprezinta doar o legenda, care de-a lungul timpului, a imbracat tot felul de versiuni, mai mult sau mai putin hilare, si mai ales lipsite de orice farama de adevar biblic. Mai multe detalii in acest sens, puteti afla aici: http://strainisicalatori.blogspot.com/p/sarbatori-idolatre.html 

In continuare, veti gasi cateva observatii cu privire la cele doua elemente esentiale si definitorii pentru sarbatoarea craciunului: mos craciun si bradul.

MOS CRACIUN: Infatisarea mosului, cea a unui batran, reprezinta primul aspect ce denota ideea de imitatie din partea celui rau care a cautat intotdeauna sa-l imite pe Dumnezeu, descris in Scriptura ca "Cel Batran de zile". Prin faptul ca si-a luat aceasta infatisare de batran, acest idol al minciunii, in spatele caruia se ascunde satan, reuseste cu succes sa acapareze sufletele oamenilor sub pretextul acestor asa-zise sarbatori crestine, determinandu-i, in mod inconstient, sa i se inchine si sa ii slujeasca. Mai mult, este cunoscuta siretenia lui satan de a actiona impotriva omului in mod nevazut, in ascuns, folosindu-se de minciuna, tot asa cum gura acoperita de barba a mosului marturiseste lucruri neadevarate si ii amageste pe cei slabi.
De asemenea, se stie foarte bine ca mosul se identifica cu darul, acel ceva nou pe care oamenii, si in special copii, il asteapta de la el, satan folosindu-se de acelasi mijloc pentru a-l ispiti pe Om, in gradina din Eden:
"...Oare a zis Dumnezeu sa nu luati din Pomul Cunostiintei Binelui si Raului ?..." (Geneza 3;1)

duminică, 10 iunie 2012

Binele si Raul / A fi BUN



"Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.(Geneza 3;16-17)

Ce este in esenta BINELE? Ce este in esenta RAUL? Ce inseamna “A FI BUN”?

Asa cum se poate observa in versetele de mai sus, din Cartea Genezei, in porunca data omului in Gradina cea din Eden, Dumnezeu interzice categoric sa se ia din pomul cunostintei, atat din partea de rau cat si din partea de bine. In mod evident, la o prima vedere, se ridica intrebarea de ce omului ii este interzis sa se atinga de bine, si mai mult, de ce omul si-ar pierde Viata Vesnica in momentul in care ar manca din rodul Pomului.

Binele si raul reprezinta cele doua stari definitorii pentru om in aceasta viata, acestea avand la baza cunoasterea preluata din Pomul cunostintei binelui si raului. Transpusa pe pamant, aceasta cunoastere presupune totalitatea cunostintelor raportate la materie, timp si spatiu. Un posibil raspuns la intrebarea de ce binele, in esenta, nu este BUN sau indeajuns pentru ca omul sa poata avea parte de mantuire, se regaseste in versetul de mai jos:
"Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Iisus Cristos." (1 Tesaloniceni 5;23)

Asa cum se arata in versetul de mai sus, omul se compune din trei parti distincte, si anume : TRUP, SUFLET, DUH.
                                                                                        

duminică, 13 mai 2012

Icoana "Cina cea de Taina"




Nimic nu este intamplator in aceasta viata. Daca iubim cu adevarat Cuvantul Scripturii, Dumnezeu ne va iubi si El si ne va revela intotdeauna raspunsul la orice nelamurire pentru a ne arata Adevarul.  De cele mai multe ori, contrar invataturii biblice, lumea se indeparteaza de Cuvant si nu doreste sa-l cerceteze si sa-l inteleaga pentru a descoperi Adevarul.
Acest lucru este valabil si atunci cand vorbim despre Cina cea de Taina, insa nu cu referire la actul ritualic propriu-zis care s-a desfasurat in perioada in care Mantuitorul s-a aflat pe acest pamant, ci despre icoana ca si obiect, ca si reprezentare in mod vazut a acelui episod la care o parte din lumea crestina se inchina. La o prima vedere, nu ar parea nimic grav in aceasta acceptare si “inchinare falsa”, din simplul motiv ca oamenii nu doresc sa afle Adevarul sau cel putin nu cauta sa cerceteze si sa perceapa daca aceasta inchinare prezinta suport biblic. Mai mult decat atat, daca ar exista putina atentie din partea celor ce se inchina acestei icoane si s-ar da cu adevarat credibilitate versetelor biblice, acestia ar putea afla cu usurinta definitia CREDINTEI si implicit i-ar da valoare:
Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare in lucrurile care nu se văd. ” (Evrei 11;1) 



Insasi denumirea Cina cea de Taina ne indica in mod clar ca aceasta cina a reprezentat o TAINA, si prin urmare, o taina nu poate fi descoperita oricui, cu atat mai putin lumii. Exista multe versete biblice in care se arata ca inchinarea fata de Divinitate, in mod vazut, denota opusul adevaratei credinte si mai ales, o inversare a valorilor, omul ajungand sa se inchine materiei al carei stapan, satan, la randul sau, a dorit dintotdeauna sa ii ia locul lui Dumnezeu pentru ca omul sa i se inchine lui. (Ieremia, capitolul 10)

Mai mult, este usor de sesizat faptul ca in majoritatea icoanelor ilustrand Cina cea de Taina, se regaseste si personajul negativ Iuda, cel ce l-a vandut pe Iisus, si care, potrivit Scripturii, il intruchipeaza pe satan. 
"Dar Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece." (Luca 22;3)
"Dar iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta." (Luca 22;21)

In acest fel, fara nici un dubiu, omul ajunge in mod indirect sa i se inchine lui satan, chiar daca nu poate sau nu doreste sa recunoasca aceasta realitate incontestabila.

Pe langa acest aspect extrem de semnificativ, o asemenea inchipuire umana, precum Cina cea de Taina, transpusa in mii de reprezentari, distincte de la o pictura la alta, poate genera foarte usor si alte erori, detalii false, care se situeaza in contradictie flagranta cu ceea ce ne invata Cuvantul lui Dumnezeu.  

Un alt exemplu la fel de nepotrivit din punct de vedere biblic consta in expunerea lui Iisus si a ucenicilor Lui ca purtand par lung. Invataturile Noului Testament in aceasta directie sunt clare si dovedesc ca un astfel de neadevar, strecurat de om, mai mult sau mai putin voit, este total deplasat in ceea ce priveste reprezentarea fizica a barbatului si mai ales poate fi privit drept o blasfemie la adresa Fiului lui Dumnezeu.
"...nu va invata chiar si firea ca e rusine ca barbatul sa poarte parul lung?..." (1 Corinteni 11;14)

De asemenea, nu trebuie omis si faptul ca in aceste icoane, Fiul lui Dumnezeu este de fiecare data pictat sub o infatisare frumoasa, atragatoare, aspect care contravine inca o data versetelor biblice. “...infatisarea Lui n-avea nimic care sa ne placa...” este doar o parte din descrierea pe care prorocul Isaia o face Mantuitorului Iisus Cristos: 
"El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă."...Isaia 52:14 " După cum pentru mulţi a fost o pricină de groază – atât de schimonosită Îi era faţa şi atât de mult se deosebea înfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor – e, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă." (Isaia 53;2)

In concluzie, oamenii inchinatori de rand si nu numai, fiind prea slabi sau mandri sa inteleaga si sa accepte aceste adevaruri biblice, vor continua sa se inchine icoanei si implicit vanzatorului lui Iisus, nimeni altul decat intruchiparea lui satan.





luni, 13 februarie 2012

Calea, Adevarul, Viata



In Evanghelia lui Ioan, Domnul Iisus Cristos spune:
“Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.” (Ioan 14;6)
Cele trei reprezentari duhovnicesti ale Domnului Iisus Cristos, CALEA, ADEVARUL, VIATA, raportate la Divinitatea creatoare din Cer, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, capata o alta semnificatie atunci cand le privim sub aspect uman, prin prisma celor trei lucrari distincte ale Divinitatii de salvare a omului de sub puterea pacatului:
1. Lucrarea Tatalui pe pamant, care s-a realizat in mod direct cu poporul evreu, prin intermediul Legii date lui Moise.
2. Lucrarea Fiului pe pamant, care a implicat nu doar poporul evreu cat si o parte dintre neamuri.
3. Lucrarea Duhului Sfant pe pamant, desfasurata doar cu neamurile, la nivel nevazut, prin puterea Mangaietorului.


1. In Vechiul Testament, Dumnezeu a lucrat la nivel vazut cu poporul evreu, prin tot felul de semne si minuni:
"Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune." (1 Corinteni 1;22)
Evreii il recunosteau doar pe Dumnezeu drept Salvator al poporului de sub puterea pacatului, Legea instituita prin Moise constituind dreptarul lor. Dumnezeu Tatal a scos poporul evreu din Egipt de sub robia propriu-zisa a lui faraon si de asemenea, la nivel spiritual, l-a eliberat de sub puterea idolatriei. Prin urmare, se poate spune ca Dumnezeu Tatal reprezinta CALEA de iesire, de salvare, pentru acest  popor.

vineri, 13 ianuarie 2012

Credinta, Nadejdea, Dragostea



"Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea:" (1 Corinteni 13;13)

Ati incercat vreodata sa gasiti un raspuns la intrebarea care reiese din versetul de mai sus: de ce Dragostea este considerata mai mare decat credinta, respectiv nadejdea?  
Analizand versetele biblice, se poate observa foarte clar ca atata timp cat traieste pe acest pamant si se afla pe calea lui Dumnezeu, crestinul nu poate fi mantuit daca nu are la baza atat credinta, cat si nadejdea. Avand in vedere acest aspect, totusi, Pavel face o distinctie intre Dragoste, credinta si nadejde, situand Dragostea mai presus decat celelalte doua. Prin urmare, daca din punct de vedere uman, nu exista diferente intre aceste trei virtuti care trebuie sa il defineasca pe un adevarat crestin, singura delimitare si implicit intelegerea versetului, se poate realiza  doar din perspectiva duhovniceasca.