duminică, 10 iunie 2012

Binele si Raul / A fi BUN



"Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.(Geneza 3;16-17)

Ce este in esenta BINELE? Ce este in esenta RAUL? Ce inseamna “A FI BUN”?

Asa cum se poate observa in versetele de mai sus, din Cartea Genezei, in porunca data omului in Gradina cea din Eden, Dumnezeu interzice categoric sa se ia din pomul cunostintei, atat din partea de rau cat si din partea de bine. In mod evident, la o prima vedere, se ridica intrebarea de ce omului ii este interzis sa se atinga de bine, si mai mult, de ce omul si-ar pierde Viata Vesnica in momentul in care ar manca din rodul Pomului.

Binele si raul reprezinta cele doua stari definitorii pentru om in aceasta viata, acestea avand la baza cunoasterea preluata din Pomul cunostintei binelui si raului. Transpusa pe pamant, aceasta cunoastere presupune totalitatea cunostintelor raportate la materie, timp si spatiu. Un posibil raspuns la intrebarea de ce binele, in esenta, nu este BUN sau indeajuns pentru ca omul sa poata avea parte de mantuire, se regaseste in versetul de mai jos:
"Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Iisus Cristos." (1 Tesaloniceni 5;23)

Asa cum se arata in versetul de mai sus, omul se compune din trei parti distincte, si anume : TRUP, SUFLET, DUH.
                                                                                        


Trupul si sufletul, aflate in stransa interdependenta, stau la baza existentei omului in materie, timp si spatiu. Totodata, trupul si sufletul sunt coordonate de cele sase simturi precum si de cele trei tipuri de iubiri: eros, phileo si storje. Toate acestea nu sunt statornice si pot “oscila” intrucat sunt subordonate materiei si timpului, aflate in continua miscare. In consecinta, binele sau raul savarsit de om pe latura trupeasca sau sufleteasca poate fi perceput diferit in functie de circumstante. Astfel, binele facut de cineva va fi socotit pozitiv din punct de vedere lumesc, subiectiv, insa in acelasi timp, acel bine poate fi perceput drept un rau din perspectiva biblica, obiectiva. (de exemplu: o persoana va considera ca face un bine oferind un cadou cuiva, cu prilejul cinstirii unei zile idolatre, insa in realitate, aceasta savarseste un lucru care contravine invataturilor biblice, fapta sa devenind un rau). Binele poate fi considerat starea de inceput a raului, in timp ce raul devine starea finala a binelui initial!

”Un fruntaş a întrebat pe Iisus: Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? Pentru ce Mă numeşti bun? i-a răspuns Iisus. Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.” (Luca 12;18-19)

A fi BUN reprezinta o stare de sine statatoare care se regaseste doar in partea de duh a omului aflata in stransa legatura cu Divinitatea, in plan nevazut, imaterial. Legatura duhului cu Divinitatea are la baza principii statornice, bine definite, prin, si in Dragostea Agape descrisa de apostolul Pavel in 1 Corinteni, capitolul 13:
“Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.”

Orice crestin care se regaseste in aceste atribute se poate identifica cu natura divina. Asa cum se arata in Evanghelia lui Luca, Mantuitorul le spune celor de fata ca doar Dumnezeu poate fi BUN, fara ca Acesta sa se excluda, Fiul facand parte din Divinitatea creatoare reprezentata prin UNUL. Din cauza slabiciunii celor din acea vreme, Iisus alege sa il numeasca BUN doar pe Dumnezeu si sa isi insuseasca postura de om astfel incat sa nu devina pricina de poticnire, cu atat mai mult cu cat cei de fata nu Il recunosteau decat pe Dumnezeu.

In concluzie, cele descrise mai sus se pot cuprinde in urmatoarele:

RAUL: il defineste pe omul lumesc, trupesc si implicit lumea care practica faptele firii pacatoase:
"Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, sectele, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu." (Galateni 5;19-21)

BINELE: il defineste pe omul sufletesc, aflat in stare de lapte duhovnicesc:
"Căci voi, care de multă vreme s-ar fi cuvenit să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă ca cineva să vă înveţe cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. Pentru că oricine se hrăneşte cu lapte este nepriceput în cuvântul dreptăţii, de vreme ce este prunc; " (Evrei 5;12-13), precum si pe omul firesc, acestia, uneori, din cauza slabiciunii, ajungand sa practice si raul.

A FI BUN: il defineste pe omul duhovnicesc, aflat in stare de hrana tare:
"Iar hrana tare este pentru cei desăvârşiţi, care au prin obişnuinţă simţurile învăţate să deosebească binele şi răul" (Evrei 5;14) care pune in practica intotdeauna Dragostea Agape, descrisa de apostolul Pavel in 1 Corinteni, capitolul 13 sau in Epistola catre Galateni:
"Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege." (Galateni 5;22-23)



Reacții:

9 comentarii: