Rugaciunea

Din perspectiva legaturii dintre un crestin si Dumnezeu, rugaciunea poate fi considerata cea mai importanta, pe aceasta consolidandu-se existenta celui care traieste in Cristos. Din pacate, lumea religioasa contemporana a preluat o invatatura deformata, dat fiind nivelul ei de perceptie care a inglobat toate asteptarile celor credinciosi astfel incat sa existe o multumire deplina, iar ecoul mesajului mantuior sa patrunda mai usor in sufletele oamenilor.

Ziua de odihna

Pentru a se intelege aspectul duhovnicesc al zilei de odihna trebuie, mai intai, sa se faca distinctia intre invatatura Vechiului Testament si cea a Noului Testament, nu doar din punctul de vedere al lucrarilor divine cu omul, prin Lege si respectiv, prin Duhul Sfant, ci si din perspectiva celor doua intelegeri ale Cuvantului, divina si umana.

In Vechiul Testament, ziua de odihna era sabatul – sambata – zi nelucratoare, hotarata de catre Dumnezeu pentru odihna saptamanala a evreilor.

Pacatul cu voia

Dumnezeu poate ierta orice pacat, doar daca persoana care a savarsit acel pacat nu a stiut ca este vorba de un pacat. Pacatul cu voia nu poate fi trecut cu vederea de Dumnezeu. Exista pacate care sunt greu de evitat atunci cand crestinul se afla la inceput pe Calea duhovniceasca intrucat acestea sunt profund inradacinate in firea umana. Astfel de pacate pot fi iertate, insa atunci cand este vorba de fapte pacatoase, ce stau si in puterea unui om mai slab, precum: crima, furtul, adulterul, etc. si care pot fi evitate, nu se mai poate vorbi de iertare.

Smerenia

A fi smerit inseamna a te simti umil si mic fata de Dumnezeu, in acea legatura personala cu Tatal Ceresc, pe care crestinul o simte din ce in ce mai puternic, pe masura cresterii sale duhovnicesti.

De asemenea, se poate vorbi de smerenia din sanul Adunarii, in care aceasta trebuie sa reprezinte baza partasiei dintre frati, intrucat oricand neputintele unora din Adunare pot declansa disensiuni, lucru pe care satan il urmareste cu precadere cand este vorba de Adunarea lui Cristos.

21.12.2012, Calendarul Maya, Sfarsitul Lumii, Apocalipsa

Necredinta, frica, disperare, haos, sunt doar cateva dintre starile si sentimentele care ii caracterizeaza pe cei mai multi oameni in aceasta perioada de timp, nu intamplator denumita in Scriptura ca fiind cea a “ZILELOR DIN URMA”. Aceasta psihoza mediatica ce a cuprins intreaga planeta in momentul actual scoate la iveala cel mai evident lucru prevestit de Biblie, si anume: NECREDINTA SI NEPUTINTA OMULUI DE A SE INCREDE CU ADEVARAT IN DUMNEZEU!

Craciunul

CRACIUNUL
In ceea ce priveste sarbatoarea craciunului se stie ca aceasta isi are originea in traditia ortodoxa si in fantasmagoria propagata de-a lungul timpului de mintea umana.

Din perspectiva strict biblica, de la bun inceput sunt de remarcat cateva aspecte pe care orice om de bun simt le poate observa citind Scriptura, astfel: nicaieri nu ni se cere sa sarbatorim ziua de nastere a Mantuitorului; atat Cristos, cat mai tarziu si apostolii, nu fac nici cea mai mica referire la o eventuala sarbatorire a nasterii Domnului; nu exista nici o relatare in Scriptura precum ca apostolii ar fi sarbatorit aceast eveniment in vreo anume zi.

Hrana tare

De intelegerea termenului de desavarsire depind intr-o mare masura nu numai cresterea duhovniceasca in fapt, prin lepadarea de sine si implicit prin sfintire, ci totodata patrunderea celorlalte aspecte biblice, printr-o perceptie valorica a tot ceea ce presupune dumnezeirea, precum si raportarea corecta fata de tainele si descoperirile Duhului Sfant. In acest sens, avem:
Evrei 5;14: “Dar hrana tare este pentru oamenii maturi, pentru aceia a caror judecata s-a deprins, prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul.”

Pastele

PASTELE
Exista vreun crestin care sa nu stie ca Iisus Cristos a inviat acum 2000 de ani?! De ce este nevoie sa se afle in fiecare an ca El a inviat cand se stie ca a inviat o data pentru totdeauna?! De ce nu se traieste permanent aceasta inviere a lui Cristos, asa cum ne arata apostolul Pavel in Epistola sa catre Corinteni? : 2Corinteni 4;10: “Purtam intotdeauna cu noi, in trupul nostru, omorarea Domnului Iisus, pentru ca si viata lui Iisus sa se arate in trupul nostru.”

Pilda lucratorilor viei

Matei 20;1-16: “Fiindca Imparatia cerurilor se aseamana cu un gospodar, care a iesit dis-de-dimineata, sa-si tocmeasca lucratori la vie.

S-a invoit cu lucratorii cu cate un leu pe zi, si i-a trimis la vie.
A iesit pe la ceasul al treilea, si a vazut pe altii stand in piata fara lucru.
“Duceti-va si voi in via mea”, le-a zis el, “si va voi da ce va fi cu dreptul.” Si s-au dus.
A iesit iarasi pe la ceasul al saselea si al noualea, si a facut la fel.
Cand a iesit pe la ceasul al unsprezecelea, a gasit pe altii stand in piata, si le-a zis: “De ce stati aici toata ziua fara lucru?”

Duhul Sfant

Toate textele Scripturii trebuie trecute prin doua intelegeri, duhovniceasca si umana, intrucat raportarea Cuvantului lui Dumnezeu se face, pe de o parte, la cadrul duhovnicesc al celor din Cer, mai exact la lumea nevazuta a lui Dumnezeu, iar pe de alta parte, la cadrul pamantesc, istoric, cronologic, luand in considerare starea vazuta a lucrurilor, intelese mai mult sau mai putin adliteram, accentul duhovnicesc al analizei impunandu-se si in acest context.
In momentul in care se ajunge la intelegerea lucrurilor din Cer, absolutul analizei devine obligatoriu pentru a nu se intra in contradictie cu alte versete.