Ateii si scopul lor in aceasta viata!

E foarte simplu a se afirma ca exista doar atei si atat. Aceasta problema este mult mai complexa si mai profunda. In realitate sunt trei tipuri de atei dar cu acelasi punct comun: NECREDINTA!. Nu doar ca acestia nu cred in Divinitate ci de fapt ei nu cred in nimic. Pentru ei exista doar inceput si sfarsit, totul este intamplator, exista aceasta viata trecatoare, relativa si moartea, exista doar ceea ce se vede, materie, timp si spatiu. Odata cu sfarsirea acestora, pentru ei se sfarseste totul. NIMICUL ii defineste!

Sa analizam toate aceste trei categorii de atei si care este diferenta dintre acestia.

1. Prima categorie de atei este reprezentata de catre cei ce nu cred in Divinitate, mai exact termenul de credinta, le lipseste cu desavarsire. Pe acestia ii putem categorisi ca oamenii de rand, oamenii firesti, trupesti, carnali, limitati doar la trairea acestei vieti pe pamant, la ceea ce se vede, materie/timp/spatiu. Aici putem include majoritatea dintre cele trei feluri de atei. Putem sa ii numimi ATEI inofensivi, pasivi din punct de vedere in relationarea cu Divinitatea si respectiv cu cei ce cred in Divinitate. Mai exact isi traiesc viata proprie, facandu-si rau doar lor, neavand sansa mantuirii, ci limitandu-se doar la trairea la intensitate a acestei vieti pe pamant, consumand la maxim, mai mult sau mai putin, placerile trupesti. Acestia sunt descrisi in Sfanta Scriptura cum ar fi:
Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea, inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide, pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.(Gal.5:19)


2. Cea de a doua categorie de atei este aceea care o cuprinde si pe prima iar acestora de fapt l-i se adauga si o stare activa pe deasupra si anume nu doar ca isi fac lor insusi rau prin pierderea mantuirii ci vor face rau si celorlalti, insa raul faptuit va fi tot impotriva altor persoane care nu cred in Divinitate. Deci vorbim despre un dublu RAU: pasiv-activ. Acestia sunt descrisi in Sfanta Scriptura cum ar fi:


"Afara sunt cainii, vrajitorii, curvarii, ucigasii, inchinatorii la idoli si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna!"(Apoc.22:15)

"caci stim ca Legea nu este facuta pentru cel neprihanit, ci pentru cei faradelege si nesupusi, pentru cei nelegiuiti si pacatosi, pentru cei fara evlavie, necurati, pentru ucigatorii de tata si ucigatorii de mama, pentru ucigatorii de oameni, pentru curvari, pentru sodomiti, pentru vanzatorii de oameni, pentru cei mincinosi, pentru cei ce jura stramb si pentru orice este impotriva invataturii sanatoase..."(1Tim.1:10)


3. Cea de a treia categorie de atei le cuprinde si pe primele doua, insa mai mult decat atat l-i se adauga lucrul cel mai periculos pe deasupra si anume cei ce batjocoresc Divinitatea atacand in mod direct ori subtil uneori...pe cei ce cred in Dumnezeu. Sa nu iei in desert Numele Domnului Dumnezeului tau; caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua in desert Numele Lui. (Exod.20:7)

Dupa cum se stie exista doar doua forte/doua stari: BINELE si RAUL. Nu exista o a treia forta, nu exista cale de mijloc! Vor exista mantuiti si nemantuiti! Orice om se va afla sub puterea uneia dintre aceste doua forte care la randul lor sunt guvernate de catre doua Entitati superioare omului si anume: Dumnezeu care este forta absoluta a Binelui si satan care este forta absoluta a raului. Asadar prin noi, prin oameni lucreaza ori binele ori raul. Si in acest fapt si de fapt cand un om care crede in Divinitate intra in polemica in aceasta viata cu o alta persoana care nu crede in Divinitate, de fapt doar la suprafata se duce "o lupta" intre om si om, cand de fapt adevarata lupta in acel moment se duce intre Divinitate si satan. Avem aici exemplul foarte clar cand Mantuitorul il infrunta in mod direct pe satan: Drept raspuns, Isus i-a zis: "Inapoia Mea, Satano! Este scris: "Sa te inchini Domnului Dumnezeului tau si numai Lui sa-I slujesti."(Mat.16:23)


Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti. (Efes.6:12)


Acestia, cei din urma atei, sunt descrisi in Sfanta Scriptura cum ar fi:


Multi ii vor urma in destrabalarile lor. Si, din pricina lor, calea adevarului va fi vorbita de rau. In lacomia lor vor cauta ca prin cuvantari inselatoare sa aiba un castig de la voi. Dar osanda ii paste de multa vreme, si pierzarea lor nu dormiteaza. Inseamna ca Domnul stie sa izbaveasca din incercare pe oamenii cucernici si sa pastreze pe cei nelegiuiti, ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii: mai ales pe cei ce, in pofta lor necurata, umbla poftind trupul altuia si dispretuiesc stapanirea. Ca niste indrazneti si incapatanati ce sunt, ei nu se tem sa batjocoreasca dregatoriile, pe cand ingerii, care sunt mai mari in tarie si putere, nu aduc inaintea Domnului nicio judecata batjocoritoare impotriva lor. Dar acestia, ca niste dobitoace fara minte, din fire sortite sa fie prinse si nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri in insasi stricaciunea lor, si isi vor lua astfel plata cuvenita pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este sa traiasca in placeri ziua in amiaza mare.


Ca niste intinati si spurcati, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, cand ospateaza impreuna cu voi. Le scapara ochii de preacurvie si nu se satura de pacatuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsa la lacomie, sunt niste blestemati! Oamenii acestia sunt niste fantani fara apa, niste nori alungati de furtuna; lor le este pastrata negura intunericului. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele carnii si cu desfranari, pe cei ce de abia au scapat de cei ce traiesc in ratacire. Le fagaduiesc slobozenia, in timp ce ei insisi sunt robi ai stricaciunii. Caci fiecare este robul lucrului de care este biruit."(2Pet. cap.2)


La final nu ne ramane decat sa tragem concluzia ca, cea mai periculoasa categorie dintre atei este de fapt acei ce aduc batjocoriri si blasfemii la adresa Divinitatii si ale crestinilor, iar aici trebuie avuta mare atentie stiind ca satana se preface in inger al luminii, deci noi ca si crestini in acest caz trebuie sa luam in calcul acest verset biblic in privinta acestora:

Sa nu dati cainilor lucrurile sfinte si sa nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si sa se intoarca sa va rupa. (Mat.7:6)Luand in calcul aceste lucruri, experienta duhovniceasca m-a ajutat sa descopar in profunzime scopul acestor atei care lovesc fara nici cea mai mica remuscare in Divinitate, respectiv crestini. Dupa numeroase discutii purtate atat in mod virtual cat si direct cu astfel de atei, am fost impresionat sa descopar motivul real si ce ii deranjeaza pe acestia cu adevarat DIVINITATEA? Orice astfel de ateu fie intrebat despre Dumnezeu, fie spunandu-si parerea generala despre crestini, ii va categorisi ca fiind o speta inferioara de intelepciune, oameni prosti, oameni inculti, doar pentru simplul fapt ca, crestinii cred in ceva ce ei nu pot percepe cu adevarat. Este ceva ce le scapa, ce inca nu cunosc si nu vor cunoaste niciodata!

Ateii, intotdeauna se vor considera la un rang ridicat de intelepciune umana, lumeasca. Ei dintotdeauna se vor intelege si vor fi la randul lor regasiti in orice ramura de invatatura umana cum ar fi: filosofie, psihologie, stiinte...orice invatatura umana cu referire doar la aceasta viata pamanteasca care la final si de fapt este limitata.

Am sesizat acest lucru: se simt superiori fiindca se cred intelepti si nu cumva ceva sau cineva sa le suprime aceasta intelepciune. Un fapt important de sesizat este ca sunt atei care se nasc si mor atei si atei care devin atei pe parcursul acestei vieti. Motivul pentru care unii oameni devin atei este ca RELIGIA are un rol important in a poticni un om sa creada in Dumnezeu. Asta datorita faptului ca RELIGIA este confundata cu crestinismul.

Aflati acum voi ateilor, aflati acum voi inteleptii veacului acestuia, aflati voi acum invatatilor, ca aceasta intelepciune pe care o aveti va pieri odata cu voi. Sunt doua intelepciuni total opuse, pe care Cuvantul lui Dumnezeu ( Sfanta scriptura ) le descrie astfel:


INTELEPCIUNEA UMANA: Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pamanteasca, fireasca, draceasca. (Iac.3:15)

INTELEPCIUNEA DUHOVNICEASCA: Intelepciunea care vine de sus este, intai, curata, apoi pasnica, blanda, usor de induplecat, plina de indurare si de roade bune, fara partinire, nefatarnica. (Iac.3:17)


Acesta este unul dintre cele mai importante repere pe care crestinul trebuie sa il aiba in vedere: De fiecare data cand veti avea in fata voastra un om care va ataca Divinitatea, observati sau cautati profilul vietii aceastuia. Cu siguranta este etalat ca un om intelept, scolit, invatat. Spre dezamagirea lor insa este faptul ca intelepciunea pe care au luat-o acestia este intelepciunea care se regaseste in pomul cunostintei binelui si raului.


Fiindca propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii; dar pentru noi, care suntem pe calea mantuirii, este puterea lui Dumnezeu. Caci este scris: "Voi prapadi intelepciunea celor intelepti si voi nimici priceperea celor priceputi." Unde este inteleptul? Unde este carturarul? Unde este vorbaretul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu intelepciunea lumii acesteia? Caci intrucat lumea, cu intelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu in intelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a gasit cu cale sa mantuiasca pe credinciosi prin nebunia propovaduirii crucii.( 1 Cor.1:18).


Si noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca sa putem cunoaste lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sau.Si vorbim despre ele nu cu vorbiri invatate de la intelepciunea omeneasca, ci cu vorbiri invatate de la Duhul Sfant, intrebuintand o vorbire duhovniceasca pentru lucrurile duhovnicesti. Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentru ca trebuie judecate duhovniceste. Omul duhovnicesc, dimpotriva, poate sa judece totul, si el insusi nu poate fi judecat de nimeni.( 2 Cor. 2:15)


Si pana la urma, ATEULE: ce te impiedica si de ce nu recunosti ca esti ateu, la fel cum un crestin recunoaste ca este crestin?