miercuri, 13 octombrie 2010

Casatoria

casatoria sfanta
Mai mult decat obligatoriu, daca se doreste respectarea Cuvantului lui Dumnezeu, trebuie sa se aplice intelegerea duhovniceasca in toate versetele, altfel se va sluji la doi stapani. Reperul il reprezinta viata vesnica iar in plan opus se situeaza pacatul. In functie de acestea se construieste existenta daca se doreste mantuirea. In acest sens, apostolul Pavel spune: Galateni 2;20: "Nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine."

Aceste cuvinte exprima totul, intrucat trebuie sa traim prin El, prin ceea ce nu se vede, cu alte cuvinte, prin intelegerea duhovniceasca a tuturor situatiilor de viata, inclusiv, sau mai ales, a casatoriei, care implica unirea si cu Adunarea lui Dumnezeu.
Cum poate trai Cristos intr-un crestin daca la baza existentei primeaza conceptele materialiste, de pe pamant, in timp ce tot Noul Testament descrie o schimbare radicala, atat la nivel de persoana cat si ca mod de viata?! Cartea Apocalipsei ne arata ca mincinosii se gasesc in afara Imparatiei, intrucat ideea de adulter duce la moartea omului si prin minciuna, chiar daca la o prima vedere minciuna nu se compara cu preacurvia. 1Corinteni 7;10: "Iar celor ce sunt casatoriti, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia sa nu se desparta de barbat!"

In mod logic femeia nu trebuie sa se desparta de sot, conditia duhovniceasca fiind ca sotul sa nu moara duhovniceste, adica sa nu pacatuiasca cu voia, savarsind adulter. Sotul, ca si cap al femeii, se considera, prin intelegere biblica, ca este mai puternic in a reusi sa-si conduca sotia pe calea mantuirii. Aici este vorba de o regula clara adresata in special femeii, stiindu-se tot din Scriptura ca ea este "un vas mai slab" si tinde mai repede sa se desparta din cauza slabiciunii interioare.

1Corinteni 7;11: "Iar daca s-a despartit, sa ramana nemaritata, sau sa se impace cu barbatul sau; tot asa barbatul sa nu-si lase femeia."

In mod evident, barbatul nu trebuie sa-si lase femeia din motive superficiale, mai bine zis, din pacate care nu duc la moarte, insa si aici exista o conditie duhovniceasca: daca femeia isi paraseste barbatul, dintr-un motiv oarecare de suparare, ea trebuie sa ramana necasatorita, adica sa nu se uneasca trupeste cu un alt barbat, intrucat astfel ea devine a altuia iar adulterul, inselarea, se produce in fapt. Daca ea nu se uneste trupeste cu un altul, atunci ea are voie sa se intoarca la barbatul ei si sa se impace cu acesta, caz in care barbatul este obligat sa o primeasca. Totul este permis pana la pacatul cu voia. Orice se poate accepta, orice slabiciune care tine de unul din pacatele ce nu duc la moarte poate fi iertata, pentru a-i se da o sansa acelui om, insa la astfel de pacate lucrurile sunt categorice pornind inca din Vechiul Testament, prin cele zece porunci care tin de pacate ce duc la moarte. Aspectul duhovnicesc, de a ramane necasatorita, reiese chiar din logica simpla: femeia nu se poate casatori cu altul, prin acte, daca in acelasi timp este casatorita, legal, cu barbatul ei. Astfel, Pavel nu avea nici un motiv pentru a mai avertiza ca aceasta sa nu se casatoreasca cu altul intrucat stia ca acest lucru nu se poate realiza legal, ci doar printr-un act fizic, considerat casatorie, si care in acel caz s-ar fi transformat in adulter si implicit preacurvie. Impacarea cu sotul ei intervine din postura in care femeia a stat deoparte, singura, fara barbat si astfel ea se poate impaca cu sotul ei, nu si in alte conditii de divort legal, deoarece Pavel spune:

1Corinteni 7;9: "Dar daca nu se pot infrana, sa se casatoreasca; pentru ca este mai bine sa se casatoreasca decat sa arda."

Situatia descrisa in acest verset s-ar putea contrazice cu cele aratate in versetul urmator:1Corinteni 7;11: "(Daca este despartita, sa ramana nemaritata, sau sa se impace cu barbatul ei.) Si nici barbatul sa nu-si lase nevasta."

Ideea duhovniceasca a casatoriei reiese clar si din alte versete ale Noului Testament, cunoscandu-se ca Adunarea este Mireasa care se va casatori cu Mielul in Cer, o unirefundamentata pe aspectul unei stari sfinte dupa care se judeca casatoria si tot ce tine de cuvantul in sine. Nu cel care face pacatul cu voia va fi considerat casatorit cu Cristos, ci doar cei care pun pe primul loc in viata lor grija de a fi gasiti sfanti in fata Domnului. Modelul Nuntii Mielului reprezinta reperul pentru a intelege care este sensul versetelor de mai sus si de asemenea, la ce fel de casatorie trebuie sa se faca raportarea.

1Corinteni 7;12: "Celorlalti le graiesc eu, nu Domnul: Daca un frate are o femeie necredincioasa, si ea voieste sa vietuiasca cu el, sa nu o lase."

Apostolul Pavel foloseste termenul de "celorlalti" pentru a face referire la cei veniti sa cunoasca Scriptura, aflati intr-o stare de inceput pe calea credintei. In acest context, in mod logic, daca un frate, care este inca un copil in credinta, are o femeie necredincioasa,"sa nu o lase", pentru orice motiv, daca aceasta doreste sa traiasca cu el mai departe. Aspectul de necredincioasa nu se refera la o stare in care femeia a pacatuit cu voia, ci la faptul ca aceasta este fie venita din lume, necredincioasa prin prisma Scripturii sau atee. Pavel arata ca o asemenea femeie, daca isi iubeste cu adevarat sotul, poate fi adusa la credinta, in timp, pentru a se convinge ca Biblia reprezinta Cuvantul lui Dumnezeu si pentru a-si urma astfel sotul in credinta. Prin urmare, este vorba de o femeie care nu a cunoscut Scriptura iar cine nu cunoaste Cuvantul nu se poate face vinovat de pacat. Mai mult, Pavel ii sfatuieste pe acesti barbati sa dea dovada de rabdare in convietuirea cu aceste femei necredincioase.

1Corinteni 7;13: "Si o femeie, daca are barbat necredincios, si el binevoieste sa locuiasca cu ea, sa nu-si lase barbatul."

Acelasi aspect expus in versetul anterior se regaseste si versetul de mai sus. Din moment ce femeia se afla pe calea crestina si respecta in fapt Cuvantul, ea este cea care are puterea necesara in fata unui barbat necredincios care nu cunoaste Scriptura, si nu barbatul care stie Cuvantul si pacatuieste cu voia.

1Corinteni 7;14: "Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios."

In acest verset se observa posibilitatea sfintirii daca se respecta intocmai Cuvantul si nu se pacatuieste cu voia dupa ce s-a luat la cunostiinta. In mod clar din momentul in care se avanseaza in sfintenie si se pacatuieste cu voia, prin inselarea femeii, devii mort fata de Cuvant iar spusele apostolului Pavel incep sa functioneze:

Evrei 6;4: "Caci cei ce au fost luminati odata, si au gustat darul ceresc, si s-au facut partasi Duhului Sfant,"

Evrei 10;26-27: "Caci, daca pacatuim cu voia, dupa ce am primit cunostinta adevarului, nu mai ramane nici o jertfa pentru pacate, ci doar o asteptare infricosata a judecatii, si vapaia unui foc, care va mistui pe cei razvratiti."

De asemenea, versetul amintit din Epistola catre Corinteni vrea sa evidentieze faptul ca o data ce barbatul creste in sfintenie, prin femeia credincioasa, nu mai poate fi socotit necredincios, ci preacurvar, mai intai pentru ca acesta isi inseala femeia, iar apoi il inseala pe Dumnezeu in fata caruia a marturisit ca il va asculta. In mod logic, acesta nu mai are dreptul sa beneficieze de sfintenia femeii intrucat in acest fel rostul indreptarii prin Scriptura nu isi mai gaseste locul si implicit acest verset devine inutil.

Intelegerea duhovniceasca a Cuvantului trebuie sa se raporteze mai intai la partea nevazuta, si doar pe urma la aspectul adliteram. Din nefericire, multi oameni procedeaza tocmai invers, raportand totul la interesele lor si analizand cuvintele Scripturii "ca de pe pamant", pentru a se putea indreptati si pentru a-si gasi placerea in cele lumesti, chiar daca in mintea lor lucreaza anumite versete biblice prin care pretind ca Il slujesc pe Dumnezeu. Astfel, diferenta de perceptie intre gandirea pamanteasca si cea duhovniceasca este uriasa intrucat termenii biblici nu au fost analizati in mod corespunzator, motiv pentru care apostolul Pavel a atras atentia in mai multe randuri:

1Corinteni 2;4: "Si invatatura si propovaduirea mea nu stateau in vorbirile induplecatoare ale intelepciunii, ci intr-o dovada data de Duhul si de putere;"

1Corinteni 2;5: "pentru ca credinta voastra sa fie intemeiata nu pe intelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu."

1Corinteni 2;14: "Omul duhovnicesc, dimpotriva, poate sa judece totul, si el insusi nu poate fi judecat de nimeni."

0 comments:

Trimiteți un comentariu