Mi título contenido de la página

luni, 13 decembrie 2010

Botezul





Pentru intelegerea Botezului dar si a oricarui alt subiect biblic, este nevoie de trei abordari, in ceea ce priveste semnificatia Cuvantului lui Dumnezeu sau a adevarurilor Lui:

1. Cadrul istoric al descrierii evenimentului tinand cont de nivelul cunoasterii, al traditiei sau culturii omenesti, in general, la momentul respectiv;

2. Contextul biblic, prin prisma cunostiintelor religioase ale poporului evreu (si nu numai), la care se refera textul biblic;


3. Semnificatia duhovniceasca a cuvintelor pornind de la diferenta intelegerii lor comparative - ad literam (vazuta) si figurativa (nevazuta) - avand ca temelie definitia credintei ce separa iminent cele ale ochiului, care formeaza crezul, de cele ceresti (ale urechii) ale Duhului (care dovedesc credinta) nepalpabile material.

Toate aceste criterii se imbina armonios si orice text biblic poate fi explicat duhovniceste daca avem intelepciunea sa nu cadem in subiectivism sau in vreo extrema a mintii omenesti, atunci cand analizam un subiect. Evident ca toate acestea nu pot fi puse in valoare daca Duhul Sfant nu ne da puterea necesara de a depasi pornirile mintii omenesti ce tind mereu catre o gandire “ca de pe pamant” (Ioan 3;31).

Asadar, tot “peisajul” se schimba atunci cand aceste abordari normale, biblice, sunt bine insusite, iar “exercitiul” (Evrei 5;14) nu presupune doar un studiu teoretic, ci mai ales o traire in concretul vietii, prin transformarea si trecerea de la firea pacatoasa la firea duhovniceasca. (Matei 7;16-20)

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Cainta





Adevarata cainta nu consta in parerea de rau resimtita de o persoana in urma comiterii unui pacat in mod constient. Desi aceasta persoana are cunostinta de faptul ca savarseste un pacat, totusi ea nu incearca sa se opuna ispitei intrucat se indoieste de repercursiunile ulterioare si astfel functioneaza incapatanarea si mandria de a trata lucrurile intr-o maniera subiectiva, fara nici un suport biblic. In acest caz, persoana respectiva nu a dat dovada de credinta si in mod firesc trebuie sa suporte consecintele, deoarece a stiut dar nu a crezut pana ce nu a vazut. Parerea de rau este o consecinta a constientizarii neascultarii iar durerea provenita in urma mustrarii de constiinta reprezinta pedeapsa de care omul ar vrea sa scape, cu toate ca stie foarte bine ca o merita in mod justificat.

miercuri, 13 octombrie 2010

Casatoria




Mai mult decat obligatoriu, daca se doreste respectarea Cuvantului lui Dumnezeu, trebuie sa se aplice intelegerea duhovniceasca in toate versetele, altfel se va sluji la doi stapani. Reperul il reprezinta viata vesnica iar in plan opus se situeaza pacatul. In functie de acestea se construieste existenta daca se doreste mantuirea. In acest sens, apostolul Pavel spune: Galateni 2;20: "Nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine."
Aceste cuvinte exprima totul, intrucat trebuie sa traim prin El, prin ceea ce nu se vede, cu alte cuvinte, prin intelegerea duhovniceasca a tuturor situatiilor de viata, inclusiv, sau mai ales, a casatoriei, care implica unirea si cu Adunarea lui Dumnezeu. Cum poate trai Cristos intr-un crestin daca la baza existentei primeaza conceptele materialiste, de pe pamant, in timp ce tot Noul Testament descrie o schimbare radicala, atat la nivel de persoana cat si ca mod de viata?! Cartea Apocalipsei ne arata ca mincinosii se gasesc in afara Imparatiei, intrucat ideea de adulter duce la moartea omului si prin minciuna, chiar daca la o prima vedere minciuna nu se compara cu preacurvia. 1Corinteni 7;10: "Iar celor ce sunt casatoriti, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia sa nu se desparta de barbat!"

luni, 13 septembrie 2010

Cina cea de taina

Ca sa se ajunga sa se creada ca in painea si vinul material intra cu adevarat Cristos si se transforma in “trup si sange” trebuie sa functioneze autosugestia si naivitatea. Mai mult, atata timp cat se crede acest lucru se pierde din vedere importanta pe care Cristos o pune pe viata din Cer in comparatie cu materia moarta, asa-zis vie, de pe pamant. La Ioan 18;36 se spune :”Imparatia Mea nu este din lumea aceasta, a raspuns Isus. Daca ar fi Imparatia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca sa nu fiu dat in mainile Iudeilor; dar acum, Imparatia Mea nu este de aici." Prin urmare, de ce sa se sacralizeze sau sa se sfinteasca ceva ce Mantuitorul nu a dorit?! Unde exista in Scriptura macar un indemn ca sa sfintim in mod material, painea sau vinul?! Cum sa se transforme acea paine si vin in “trup si sange” in chip adevarat?! Care ar fi fost sensul duhovnicesc si logica acestui fapt, daca in realitate chiar asa s-ar fi petrecut?! Ce face concret acea bucatica de paine sau vinul ca si lichid in trupul omului?! De la ce il salveaza?! De la moarte, durere sau necazuri nici pe departe. Atunci de la ce?! Schimba ele firea omului?! Este doar o amagire. Ca asa a dorit sa inteleaga o multime covarsitoare de oameni care se lauda cu un trecut istoric sau teologic, aceasta nu dovedeste adevar duhovnicesc. De ce oare se mai practica ceva in chip ritualic daca totusi este considerat la nivel simbolic?!

vineri, 13 august 2010

Dragostea




"In greaca sunt folosite patru expresii: "eros", dragostea sexuala intre barbat si femeie;"storge", inteleasa foarte limitat: dragostea din familie, afectiunea naturala a parintilor fata de copii, dragostea copiilor fata de parinti, intre frati si surori, intre rude si cunoscuti. In Noul Testament se intalnesc "phileo": a iubi, a fi prietenos fata de cineva, pana la a mangaia, a saruta ca semn de afectiune, Luca 7;38,45; 15;20; 22;47; Fapte 20;38. Este folosit pentru dragostea Tatalui fata de Fiul, Ioan 5;20, chiar pentru dragoste intre parinti si copii, Matei 10;37. Este o inclinatie insuflata de sentimente si emotii (a simpatiza pe cineva fara sa vrei). Desi "phileo" exprima cea mai inalta expresie a dragostei intre oameni, ii lipseste ceva, este schimbatoare. A patra expresie"agape", putin folosita in greaca profana, caracterizata in Noul Testament drept adevarata dragoste, jertfitoare, intemeiata pe admiratie respect, stima, o atitudine care nu este posibila fara puterea lui Cristos: dragostea lui Dumnezeu fata de noi oamenii, Ioan 3;16, dragostea fata de dusmani, Matei 5;44, dragostea sotului pentru sotie, Efeseni 5;25,28;33.

marți, 13 iulie 2010

Etape pe calea crestina


Ascensiunea pe Calea mantuirii presupune cateva etape pe care crestinii trebuie sa le parcurga sub indrumarea Cuvantului Scripturii.

Nasterea din nou nu se limiteaza la un anume moment ci reprezinta un proces continuu de transformare totala a firii pamantesti. Acest lucru implica transpunerea in viata practica, de zi cu zi, a invataturilor biblice si, cu precadere, a versetelor cuprinse in Intaia Epistola catre Corinteni si in Epistola catre Galateni:
1Corinteni 13;4-7: "Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul."
Galateni 5;22-23: "Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia,
blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege."


Prin aceste repere se poate verifica daca firea umana s-a transformat cu adevarat sau dimpotriva a stagnat pe acel drum al pocaintei atat de trambitat si sustinut de majoritatea cultelor religioase.
Apostolul Pavel spune:
Tit 1;16: "Ei se lauda ca cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Il tagaduiesc, caci sunt o scarba: nesupusi, si netrebnici pentru orice fapta buna."


duminică, 13 iunie 2010

Fatarnicia / falsii sfinti





1Ioan 3;1: "...Pentru aceea lumea nu ne cunoaste fiindca nu l-a cunoscut nici pe El."
Prin acest verset, apostolul Ioan accentueaza contrastul intre adevaratii crestini si lume. Astfel, crestinii care considera ca urmeaza cu sfintenie Calea lui Cristos nu pot fi cunoscuti de cei din lume. Nu este vorba de o recunoastere a sfinteniei lor, ci de una dintre menirile unui crestin care traieste in Cristos. Acest lucru trebuie coroborat cu cele descrise in Evanghelia lui Matei, capitolul 6, unde atat milostenia, rugaciunea si postul se fac in ascuns, nu in fata celorlalti. In acest sens, o deosebita importanta o au si cele doua aspecte pe care Mantuitorul le scoate in evidenta in Evanghelii: fatarnicia si pricina de poticnire. Mai mult, se observa ca Domnul Iisus nu a cautat sa fie cunoscut decat de cei ai Lui si nu a incercat sa-i convinga pe cei din jurul Sau ca El este Fiul lui Dumnezeu. In numele lui Iisus nu ne este permis sa facem orice si oricum doar pentru a ne considera vestitorii Evangheliei. Cei care doresc, in adevar, sa propovaduiasca Cuvantul trebuie sa fie maturi din punct de vedere duhovnicesc si sa fie direct calauziti de Duhul Sfant, prin confirmarea si intarirea descoperirilor divine de catre cei aflati in adunare. Apostolii au fost indreptatiti sa scrie Noul Testament, acesta reprezentand temelia de care nimeni nu avea cunostinta in acele vremuri.

joi, 13 mai 2010

Fiinta cea noua

Nelamuririle in ceea ce priveste definirea fiintei celei noi, apar din faptul ca, daca din punct de vedere teoretic se stie ca fiinta cea noua nu mai pacatuieste, in realitatea vietii, lucrurile capata o alta forma, intrucat reperul il reprezinta gandirea umana ce deja a inmagazinat anumite idei dogmatice, care de cele mai multe ori nu reflecta adevarul biblic, si astfel, in mod inevitabil, iau nastere contradictii care nu conduc la nici un rezultat concret. Confuzia care se creeaza are la baza neintelegerea mai multor versete ale Scripturii, precum si neputinta de a aplica invataturile biblice in viata de zi cu zi. Ceea ce apostolul Pavel descrie in Epistola catre Romani nu are nici o legatura cu fiinta cea noua:

Romani 7;14-24: "Stim, in adevar, ca Legea este duhovniceasca: dar eu sunt pamantesc, vandut rob pacatului. Caci nu stiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urasc.Acum, daca fac ce nu vreau, marturisesc prin aceasta ca Legea este buna. Si atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac. Caci binele, pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul, pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac! Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. Gasesc dar in mine legea aceasta: cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine. Fiindca, dupa omul dinauntru imi place Legea lui Dumnezeu; dar vad in madularele mele o alta lege, care se lupta impotriva legii primite de mintea mea, si ma tine rob legii pacatului, care este in madularele mele.
O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte?..."

joi, 15 aprilie 2010

Frica





Cuvantul lui Dumnezeu spune:

Proverbe 9;10: "Inceputul intelepciunii este frica de Domnul; si stiinta sfintilor, este priceperea."
Din acest verset se poate observa ca Scriptura acorda intaietate intelepciunii duhovnicesti, despre care vorbeste si apostolul Pavel in Intaia Epistola catre Corinteni, intelepciune pe care crestinul o primeste prin puterea cereasca, o data cu darul credintei: 1Corinteni 2;4-8: "Si invatatura si propovaduirea mea nu stateau in vorbirile induplecatoare ale intelepciunii, ci intr-o dovada data de Duhul si de putere, pentru ca credinta voastra sa fie intemeiata nu pe intelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. Totusi ceea ce propovaduim noi printre cei desavarsiti, este o inţelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntasilor veacului acestuia, care vor fi nimiciti. Noi propovaduim intelepciunea lui Dumnezeu, cea tainica si tinuta ascunsa, pe care o randuise Dumnezeu, spre slava noastra, mai inainte de veci, si pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntasii veacului acestuia; caci, daca ar fi cunoscut-o, n-ar fi rastignit pe Domnul slavei."

Darul credintei aduce cu sine intelepciunea duhovniceasca, cea care deschide mintea crestinului si in mod implicit, declanseaza frica de Domnul. Prin urmare, frica de Domnul reprezinta doar "inceputul intelepciunii" duhovnicesti, crestinul suferindtransformari la nivel de cunoastere biblica, de traire sufleteasca si de practica duhovniceasca, avansand astfel spre etapa de hrana tare. Este vorba de un proces continuu de crestere pe Calea credintei, trecandu-se de la starea de rob la starea de fiu al lui Dumnezeu:

Romani 8;14: "Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu."

marți, 13 aprilie 2010

Materia




Despre materie se poate spune ca este trecatoare, supusa stricaciunii. Nu exista motive justificate pentru a considera materia ca fiind sfanta din moment ce aceasta este efemera si mai ales este lipsita de viata. Orice lucru material dupa un timp piere. Acelasi fenomen este valabil si in ceea ce il priveste pe om.

Cu totii stim ca omul s-a nascut in pacat. Astfel, in Evanghelia lui Ioan, Mantuitorul Cristos spune:

Ioan 18;36: "Imparatia Mea nu este din lumea aceasta", a raspuns Isus. "Daca ar fi Imparatia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca sa nu fiu dat in mainile Iudeilor; dar acum, Imparatia Mea nu este de aici."

In acest sens, un alt episod elocvent se regaseste in Evanghelia lui Matei: Matei 4;8-9: "Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte inalt, I-a aratat toate imparatiile lumii si stralucirea lor, si I-a zis: 

"Toate aceste lucruri Ti le voi da Tie, daca Te vei arunca cu fata la pamant si Te vei inchina mie." In mod legitim se pot ridica mai multe intrebari, precum: Cui apartin toate aceste imparatii si stralucirea lor?! Cine este stapanul materiei?!

Pe de alta parte, Iisus spune: Matei 14;30: "...vine printul lumii acesteia si el nu are nimic in Mine."

Este limpede ca un print nu poate domni peste o imparatie care nu exista, iar aceasta imparatie, la randul ei, trebuie sa cuprinda tot ceea ce vietuieste in ea.

sâmbătă, 13 martie 2010

Pacea




Din punct de vedere biblic se poate vorbi de doua paci: pacea crestina si pacea lumii. Daca pacea lumii este usor de inteles de toti oamenii, pacea crestina este cea care face distinctia intre lucrurile duhovnicesti si cele lumesti.

Pacea duhovniceasca este acea pace pe care crestinul o primeste prin puterea Duhului Sfant, ca o revelatie, fiinta sa fiind umpluta de dragostea divina. Este o pace tainica care se poate intelege si evalua valoric doar prin exercitiu:

Evrei 5;14: "Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a caror judecata s-a deprins, prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul."

Mai mult, pentru a putea fi deosebita, aceasta pace se invata in timp, pe masura cresterii legaturii dintre om si Dumnezeu:

2Petru 1;2: "Harul si pacea sa va fie inmultite prin cunoasterea lui Dumnezeu si a Domnului nostru Iisus Cristos!"

Pacea duhovniceasca nu are la baza invataturi pamantesti ce declanseaza sentimente de beatitudine, ci invataturi duhovnicesti, bine insusite, si suficient de mult timp experimentate astfel incat crestinul sa simta crucea si tot ceea ce deriva din Intaia Epistola catre Corinteni, capitolul 13, si mai ales sa simta incredintarea partasiei cu Dumnezeu:

sâmbătă, 13 februarie 2010

Pilda samariteanului




Luca 10;30-37: "Isus a luat din nou cuvantul, si a zis: "Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A cazut intre niste talhari, care l-au dezbracat, l-au jefuit de tot, l-au batut zdravan, au plecat, si l-au lasat aproape mort.
Din intamplare, se cobora pe acelasi drum un preot; si, cand a vazut pe omul acesta, a trecut inainte pe alaturi.Un Levit trecea si el prin locul acela; si cand l-a vazut, a trecut inainte pe alaturi.Dar un Samaritean, care era in calatorie, a venit in locul unde era el, si cand l-a vazut, i s-a facut mila de el. S-a apropiat de i-a legat ranile, si a turnat peste ele untdelemn si vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han, si a ingrijit de el.A doua zi, cand a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului, si i-a zis: "Ai grija de el, si orice vei mai cheltui, iti voi da inapoi la intoarcere."
"Care dintr-acesti trei ti se pare ca a dat dovada ca este aproapele celui ce cazuse intre talhari?"
"Cel ce si-a facut mila cu el", a raspuns invatatorul Legii. "Du-te de fa si tu la fel", i-a zis Isus."


Calatorul - omul care a plecat din orasul ceresc, Ierusalim, indreptandu-se spre unul lumesc, Ierihon
Talharii - diavolul si cei din lume care il lasa pe om aproape mort in pacat
Preotul si levitul - legea si jertfele ei, care nu il pot ajuta pe cel in suferinta
Bunul samaritean - Domnul Iisus care are grija de om
Vinul - sangele lui Cristos
Uleiul - miruirea Duhului Sfant
Hanul - Adunarea lui Cristos
Hangiul - apostolii
Cele doua monede - cele doua Porunci ale lui Iisus

Analizand pilda samariteanului pe care Domnul Iisus o expune in Evanghelia lui Luca, se poate observa ca monedele care urmau a fi date hangiului sunt aduse chiar de catre samaritean, adica de catre Iisus. Acestea nu reprezinta botezul si cina, ci cele doua porunci ale dragostei in care sunt cuprinse cele zece porunci:

miercuri, 13 ianuarie 2010

Predestinarea


In Sfanta Scriptura, exista mai multe versete care fac referire la predestinare:

Isaia 6;10: "Impietreste inima acestui popor, fa-l tare de urechi, si astupa-i ochii ca sa nu vada cu ochii, sa n-auda cu urechile, sa nu inteleaga cu inima, sa nu se intoarca la Mine, si sa nu fie tamaduit."

Matei 13;11: "Isus le-a raspuns: "Pentru ca voua v-a fost dat sa cunoasteti tainele Imparatiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat."

Romani 9;16: "…nu este nici de la cel care voieste, nici de la cel ce alearga,…"

1 Corinteni 14;38: "Si daca cineva nu intelege, sa nu inteleaga!"

Efeseni 1;4: "In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui,"

Efeseni 1;11: "In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia, care face toate dupa sfatul voii Sale,"

Efeseni 2;10: "Caci noi suntem lucrarea Lui, si am fost ziditi in Cristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele."

2 Tesaloniceni 2;11: "Din aceasta pricina, Dumnezeu le trimite o lucrare de ratacire, ca sa creada o minciuna:"


Dumnezeu este Dreptate si prin urmare, El nu poate nedreptati pe nimeni.Analiza oricarui text biblic trebuie sa vizeze trecerea versetelor prin filtrul acestei Dreptati a lui Dumnezeu, indiferent de subiectul tratat.

Pentru a afla raspunsul la una dintre intrebarile existentiale: de ce unii oameni vor avea parte de mantuire iar altii nu, este nevoie, mai intai, sa se identifice si sa se inteleaga sistemul drept prin care Dumnezeu a hotarat separarea celor drepti de cei nedrepti.Cauza si efectul trebuie sa fi functionat in cazul fiecarui om, inainte ca Dumnezeu, pe baza unor criterii nepartinitoare, sa-i stabileasca pe cei mantuiti si pe cei nemantuiti.

Dumnezeu este Dragoste si prin urmare, El isi doreste ca toti oamenii sa Il cunoasca.